Spre o perspectivă inedită asupra soluţiilor aflate la dispoziţia instanţei de judecată – respingerea acţiunii atât pe excepţie, cât și pe fond?

The prevailing ideology of the rules of procedure according to which the court will first rule on the exceptions that make the investigation of the merits of the case unnecessary is that, once the incidence of the exception has been pronounced, the court is stopped from expressing its opinion on the merits of the case, both in the operative part and in the recitals.

Through the present study, I sought to highlight that the rules in question do not exclude a flexible interpretation, which would allow the court, assuming that it has all the factual and legal elements for this purpose, to also draw a conclusion on the merits of the case, in the recitals of the judgment rejecting the exception.

This interpretation should not, from the outset, be considered dangerous, false and consequently repudiated, since it also has positive parts, the first being that of strengthening the decision to reject the application, the applicant being thus warned that he would not be right on the merits of the case either.

Ideologia dominantă a normelor de procedură conform cărora instanţa se va
pronunţa mai întâi asupra excepţiilor care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei este că, odată pronunţată incidenţa excepţiei, instanţa este oprită a își exprima opinia vizavi de fondul cauzei, atât în dispozitiv, cât și în considerente.

Prin studiul de faţă, am urmărit a evidenţia că normele în referinţă nu exclud o interpretare fl exibilă, care să permită instanţei, admiţând prin ipoteză că dispune de toate elementele de fapt și de drept în acest scop, să extragă și o concluzie asupra fondului cauzei, în considerentele hotărârii de respingere pe excepţie. Această interpretare nu ar trebui, dintru început, considerată primejdioasă, falsă și repudiată în consecinţă, întrucât are și părţi pozitive, prima la ordine fi ind aceea de întărire a soluţiei de respingere a cererii introductive, reclamantul fiind astfel prevenit că nici pe fondul cauzei nu ar avea dreptate.