Dreptul neoliberal românesc; între mituri fundaţionale și realitatea precarităţii proprietăţii individuale în blocurile de locuinţe (Partea a II-a)

In this article, base d on an examination of Romanian neoliberal reforms on
‘housing’, I debunk several posts 1989 myths related to private, individual property. In the senses famously articulated by David Harvey, I argue that the post 1989 Romanian radical neoliberal project in law (and economy) is at once a political practice and a utopia. At the utopian level, this project creates a fictional socialist era legal reality that it purports to change. At the political practices level, it incessantly recombines legal institutions and practices inherited from socialism, all the while vocally denouncing them. From an economic perspective, this project is both an utopia, where people are purposefully allowed to have less and less while expecting them to pay more and more, and an authoritarian practice, when it instrumentally enrols law to extract rents from individual owners.

În acest articol, pe baza unei examinări a reformelor neoliberale românești privind „locuinţa”, voi dezminţi mai multe mituri post 1989 legate de proprietatea privată, proprietatea individuală. În sensul celebru articulat de David Harvey, susţin că proiectul neoliberal radical românesc în drept (și economie) de după 1989 este în același timp o practică politică și o utopie. La nivel utopic, acest proiect creează o realitate juridică fi ctivă a epocii socialiste pe care intenţionează să o schimbe. La nivel de practici politice, recombină necontenit instituţiile juridice și practicile moștenite din socialism, în același timp denunţându-le vocal. Dintr-o perspectivă economică, acest proiect este atât o utopie, unde oamenii sunt intenţionat lăsaţi să aibă din ce în ce mai puţin, așteptându-se în același timp să plătească din ce în ce mai mult, cât și o practică autoritară, atunci când se folosește o lege în mod instrumental pentru a extrage rente de la proprietarii individuali.