Ajutorul de stat în sectorul energiei verzi

Modern economies rely heavily on private undertakings to decide what goods to produce and trade, what kind of projects to invest in, and where all these activities should take place. As a rule, competition between undertakings spurs investment and innovation, which theoretically benefits the population. Nevertheless, governments often interfere in markets through their regulatory power, pursuing goals that have nothing to do with economic efficiency. Thus, governments spend large amounts of money to implement policies that may target the provision of public services, important sectors of the economy or environmental protection. State aid is just one of many channels through which governments have an impact on the functioning of markets, but it is the most regulated channel under European Law.

However, there is always a downside of these state aids. State aid, by default, will ultimately lead to a distortion of competition. Consequently, as a result of any measure, one undertaking will gain something, while another will be disadvantaged.

This material will focus on the state aid granted for the production and consumption of green energy, analyzing in particular the topicality of the European Green Pact, the notion of state aid and the case law of the Court of Justice of the European Union (“CJEU”).

Economiile moderne se bazează în cea mai mare măsură pe întreprinderi private, care decid ce bunuri să producă, ce bunuri să vândă, ce proiecte să finanţeze și unde se vor desfășura toate aceste activităţi. Concurenţa între întreprinderi stimulează investiţiile și inovarea, acestea producând efecte benefice pentru populaţie. Cu toate acestea, statele intervin adesea asupra pieţelor prin puterea de reglementare de care dispun, urmărind alte obiective decât eficienţa economică. Astfel, statele atribuie sume mari de bani pentru a pune în aplicare politici care pot viza furnizarea de servicii publice, sectoarele importante din economie sau protecţia mediului. Ajutorul de stat este doar una dintre formele în care statul poate influenţa funcţionarea pieţelor, dar este cea mai reglementată formă de intervenţie în dreptul european.

Totuși, există întotdeauna și o parte negativă a acestor ajutoare. Ajutorul de stat, prin definiţie, va conduce, în final, la o denaturare a concurenţei. În consecinţă, ca rezultat al oricărei măsuri, o întreprindere va avea de câștigat, în timp ce, o altă întreprindere va fi dezavantajată.

În prezentul articol, vom analiza ajutorul de stat acordat pentru producerea și consumul energiei verzi, referindu-ne, în special, la actualitatea acestei teme în relaţie cu Pactul verde european, la noţiunea de ajutor de stat și la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”).