Justiţia restaurativă în România – de la necesitatea implementării unui mod de soluţionare alternativă a litigiilor la timiditatea constantă a legiuitorului

Numărul 2 Anul 2022
Revista Numărul 2 Anul 2022

ABSTRACT

If until the adoption of the 1991 Constitution there were several normative acts in force that prevented free access to justice, the entry into force of a new fundamental law led to their repeal, the national legislator sometimes intervening in the absence of an impact study, only in consideration of the need to respect the principles guaranteed at the constitutional level.

At this stage of development of national legislation, all those levers and mechanisms were created that allowed any person to go to court, regardless of the nature of the case or the value of the case, the only concern of the legislator being to ensure the free access to a court, regardless of the effects that would subsequently have occurred both at the level of the judiciary and at the level of society as a whole.

In 2006, by Law no. 192/2006, the national legislator considered it necessary for the first time after the adoption of the 1991 Constitution, however, to make available to interested parties an alternative dispute resolution mechanism, regulating for the first time the notion and principles of mediation. In those legislative systems that have established an appropriate normative framework, the principles of restorative justice are able to contribute to building a climate of trust and dignity, characterized by avoiding reproach and blame, by accepting the mistakes of the perpetrator as stages of learning and involvement in the process. healing of the perpetrator and the victim, as well as other trusted persons they accept next to them.

Such mechanisms address to those societies an advanced degree of civilization, the spirit of these practices being characterized by tolerance, acceptance of the other and the reconstruction and rediscovery of humanity. Although some specialized studies have shown that the imposition of sanctions has a high chance of leading to a high risk of recurrence of illicit behavior and
precisely for this reason it is necessary to treat conflict situations differently by alternative methods, the national legislature has not yet given enough credit to forms of alternative justice.

We believe that the national legislator should pay more attention to the regulation of restorative practices in the Romanian system, thus conceiving an alternative that has the potential to revitalize the power of those involved in the conflict to find solutions to their needs and decongest the activity of courts.

Such a legislative approach would be substantially different from the coercive force used by the state and could be nuanced compared to the classical procedure, helping the aggressor to become more aware of community values and make changes in mentality and behavior, thus avoiding the risk of recurrence of antisocial behavior.

Restorative justice is based on norms and principles anchored in the immediate reality that have the role of ensuring adequate treatment of both the accused and the injured through criminal activity, the main purpose being to include the community in this process. Alternative justice presupposes as essential grounds: reparation, responsibility, volunteering, community spirit, redress and early prevention. By committing the crime, damage is caused both to the victims (individual or collective) and they will be at the center of finding reparative solutions, as well as to the community as a whole, which is put in a position to look for an adequate behavioral compliance mechanism.

The professional mediator should be the holder of a multidisciplinary professional training, knowledge of the regulatory  frameworkbeing essential for the exercise of the profession in full compliance with the law and not to generate causes for which a possible mediation agreement is subsequently devoid of any effects.

The conduct of the restorative justice act by a professional is the main guarantee of a lasting solution to the conflict, a notion that will include both the explanation accepted by all parties to the prohibited act of conduct and the prevention of a recurrence of the same behavior in the community.

In accordance with the definition in the preamble to the Annex to the UN Resolution no. 2002/12: „Restorative justice is a response to crime that respects the dignity and equality of every person, which builds understanding and promotes social harmony, by healing the victim, the offender and the community”.

Keywords:

restorative justice, criminal mediation, mediator, innovative character of forms of restorative justice and the need to regulate them in national legislation, essential values of the restorative process, forms of restorative justice existing in other legal systems

REZUMAT

Dacă până la momentul adoptării Constituţiei din 1991 au fost în vigoare mai multe acte normative care împiedicau liberul acces la justiţie, intrarea în vigoare a unei noi legi fundamentale a condus la abrogarea acestora, legiuitorul naţional ntervenind uneori în absenţa unui studiu de impact, doar în considerarea necesităţii de respectare a principiilor garantate la nivel constituţional.

În acest stadiu de dezvoltare a legislaţiei naţionale au fost create toate acele pârghii și mecanisme care permiteau oricărei persoane de a se adresa justiţiei, indiferent de natura cauzei ori de valoarea pricinii, singura preocupare a legiuitorului fi ind să asigure consacrarea liberului acces la o instanţă judecătorească, indiferent de efectele care ar fi intervenit ulterior atât la nivelul sistemului judiciar cât la nivelul întregii societăţi.

În anul 2006, prin Legea nr. 192/2006, legiuitorul naţional a considerat necesar pentru prima dată după adoptarea Constituţiei din 1991, să pună totuși la dispoziţia părţilor interesate și un mecanism alternativ de soluţionare a litigiilor, reglementând pentru prima dată noţiunea și principiile medierii. În acele sisteme legislative care au consacrat un cadru normativ corespunzător, principiile justiţiei restaurative sunt în măsură să contribuie la edifi carea unui climat de încredere și demnitate, caracterizat de evitarea reproșurilor și a blamului, prin acceptarea greșelilor făptuitorului ca etape de învăţare și implicarea în procesul de vindecare a făptuitorului și a victimei, precum și a altor persoane de încredere pe care acestea le acceptă lângă ei.

Asemenea mecanisme se adresează acelor societăţi cu un grad avansat de civilizaţie, spiritul acestor practici fi ind caracterizat de toleranţă, de acceptare a celuilalt și al reconstruirii și regăsirii umanităţii.

Deși unele studii de specialitate au demonstrat că impunerea de sancţiuni are mari șanse că conducă la un risc ridicat de reiterare a comportamentelor ilicite și tocmai din acest motiv se impune tratarea diferită a situaţiilor confl ictuale prin metode alternative, legiuitorul naţional nu a acordat încă sufi cient credit unor forme de justiţie alternativă.

Credem că legiuitorul naţional ar trebui să acorde o atenţie sporită reglementării practicilor restaurative în sistemul românesc, putând concepe astfel o alternativă care are potenţialul de a revitaliza puterea celor implicaţi în confl ict de a găsi soluţii corespunzătoare propriilor nevoi și de decongestiona activitatea instanţelor de judecată.

O asemenea abordare legislativă ar fi substanţial diferită faţă de folosita forţă coercitivă a statului și s-ar putea manifesta nuanţat faţă de procedura clasică, ajutând agresorul să conștientizeze mai repede valorile comunităţii și să facă schimbări de mentalitate și comportament, fi ind astfel evitat riscul de reiterare a comportamentului antisocial.

Justiţia restaurativă are ca temei norme și principii ancorate în realitatea imediată care au rolul de a asigura un tratament adecvat atât persoanei acuzate cât și celei vătămate prin activitatea infracţională, scopul esenţial constând în includerea în acest proces a comunităţii. Justiţia alternativă presupune ca temeiuri esenţiale: reparaţie, responsabilitate, voluntariat, spirit comunitar, remediere și prevenţie timpurie. Prin comiterea infracţiunii este cauzat un prejudiciu atât victimelor (individuale sau colective) și acestea vor sta în centrul găsirii unor soluţii reparatorii, cât și comunităţii în ansamblu care este pusă în situaţia de a căuta un mecanism adecvat de conformare comportamentală.

Mediatorul profesionist ar trebui să fie deţinătorul unei pregătiri profesionale multidisciplinare, cunoașterea cadrului normativ fiind esenţială pentru exercitarea profesiei cu respectarea deplină a legalităţii și pentru a nu genera cauze prin care un eventual acord de mediere să fi e lipsit ulterior de orice efecte.

Conducerea actului de justiţie restaurativă de către un profesionist reprezintă principala garanţie a soluţionării durabile a conflictului, noţiune în care vom include atât explicarea acceptată de toate părţile implicate a actului de conduită interzis, cât și prevenirea unei reapariţii în comunitate a aceluiași tip de comportament.

În conformitate cu defi niţia existentă în preambulul Anexei la Rezoluţia O.N.U. nr. 2002/12: „Justiţia restaurativă este un răspuns la crimă care respectă demnitatea și egalitatea fi ecărei persoane, care clădește înţelegerea și promovează armonia socială, prin vindecarea victimei, a infractorului și a comunităţii”.

Legislaţie relevantă: justiţie restaurativă, mediere penală, mediator, caracter inovator al formelor de justiţie restaurativă și necesitatea reglementării acestora în legislaţia naţională, valori esenţiale ale procesului restaurativ, forme de justiţie restaurativă existente în alte sisteme juridice Legea nr. 192/2006
Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos:

Articole similare