Aspecte ale normativismul social și juridic contemporan

The most striking expression of the social fact is the social norm. Man’s social existence cannot be conceived without norms, mainly moral, religious and legal, that regulate and even determine the behavior of the human person in the social environment. The existence of any individual as a social being presupposes a series of obligations exercised throughout his life cycle, materialized in a series of norms, some of which complement each other, others appear contradictory to others, being specific to different interest groups.
This system of rules is a condition for the existence of society’s life, a mechanism that requires good management of human relations and removes the imminent danger of chaos. Social norms are imposed, promoted and perpetuated by several methods that we will analyze in our study Regardless of the field they regulate, social norms contain rules addressed to individuals, describing and detailing the ways in which values must be translated into legitimate behaviors and accepted by society.

As social relations are extremely varied, a diversity of social norms that regulate these relations is also outlined. Thus, the system of social norms consists of the following groups: ethical norms, ordinary norms (customs), corporate norms, religious norms and legal norms.

There are also technical norms that are not part of social determinism because they do not regulate social relations.

Regarding the complex relationship between the normative legal system and, on the other hand, society, it can be seen that currently the legal system tends to have its own functional autonomy, apart from the objective or subjective determinations that society transmits. The autonomy of the judiciary tries to transform itself from a secondary, phenomenological and ideational structure, into one with its own reality, with the power to impose its order on the social and natural order.

In this study we also analyze aspects of the work of normative codification.

Cea mai frapantă expresie a faptului social este norma socială. Existenţa socială a omului nu poate fi concepută fără norme, în principal morale, religioase și juridice, care reglementează și chiar determină comportamentul persoanei umane în mediul social. Existenţa oricărui individ ca fi inţă socială presupune o serie de obligaţii exercitate de-a lungul ciclului său de viaţă, concretizate într-o serie de norme, dintre care unele se completează, altele apar contradictorii altora, fi ind specifice diferitelor grupuri de interese.

Acest sistem de reguli este o condiţie pentru existenţa vieţii societăţii, un mecanism care necesită o bună gestionare a relaţiilor umane și înlătură pericolul iminent al haosului. Normele sociale sunt impuse, promovate și perpetuate prin mai multe metode pe care le vom analiza în studiul nostru. Indiferent de domeniul pe care îl reglementează, normele sociale cuprind reguli adresate indivizilor, care descriu și detaliază modalităţile în care valorile trebuie transpuse în comportamente legitime și acceptate de către societate.

Întrucât relaţiile sociale sunt extrem de variate, se conturează și o diversitate de norme sociale care reglementează aceste relaţii. Astfel, sistemul de norme sociale este format din următoarele grupe: norme etice, norme obișnuite (cutume), norme corporative, norme religioase și norme juridice.

Există și norme tehnice care nu fac parte din determinismul social deoarece nu reglementează relaţiile sociale.

În ceea ce privește relaţia complexă dintre sistemul de drept normativ și, pe de altă parte, societate, se poate observa că în prezent sistemul de drept tinde să aibă o autonomie funcţională proprie, în afara determinărilor obiective sau subiective pe care societatea le transmite. Autonomia justiţiei încearcă să se transforme dintr-o structură secundară, fenomenologică și ideatică, într-una cu realitatea proprie, cu puterea de a-și impune ordinea ordinii sociale și naturale.

În acest studiu analizăm și aspecte ale lucrării de codificare normativă.