Evoluţia legislaţiei în materia insolvenţei din 1989 până în prezent

The insolvency always represented one of the issues of the economic and social life which have constantly concerned the legislator, from the period prior to the year 1989, when it did not benefit from autonomous norms, until the current regulation of the prevention of the insolvency and insolvency proceedings, when we can speak about a real insolvency law.

The freedom of trade, the dinamism of the commercial relations more and more complex, the indebtedness of the participants to the economic and social life were and are sometimes able to generate the inability to pay the debts, with an impact over all of the entites entered into legal relations with the debtor.

Such situations required for the intevention of the legislator, who innitially approached the insolvency state by the establishment of some rather punitive measures over the debtor, as per the regulation of the Commercial Code of 1887, for the focus to be slowly redirected both to recovery measures of the debtor and its reinsertion in the economic circuit, as well as to the protection of the creditors interests, by covering the debtor’s liabilities.

Insolvenţa a reprezentat întotdeauna unul dintre aspectele vieţii economice și sociale care au preocupat în mod constant legiuitorul, de la perioada anterioară anului 1989, când aceasta nu beneficia de norme autonome de reglementare, până la actuala reglementare a procedurilor de prevenire a insolvenţei și de insolvenţă, când putem vorbi despre un real drept al insolvenţei.

Libertatea comerţului, dinamismul relaţiilor comerciale din ce în ce mai complexe, îndatorarea participanţilor la viaţa economică și socială, au fost și sunt de natură să genereze uneori incapacitatea de plată a datoriilor, cu impact asupra tuturor entităţilor intrate în raporturi juridice cu debitorul.

Astfel de situaţii au necesitat intervenţia legiuitorului, care a abordat iniţial starea de insolvenţă prin instituirea unor măsuri mai degrabă punitive la adresa debitorului, astfel cum se observă din reglementarea Codului comercial din 1887, pentru ca, treptat, accentul să cadă atât asupra unor măsuri de redresare a acestuia și reinserţie în circuitul economic, cât și pe protejarea intereselor creditorilor, prin acoperirea pasivului debitorului.