Daune-interese moratorii și daune compensatorii în contextul întoarcerii executării silite

The court’s disposition to return the forced execution, following the abolition of the enforceable title or the enforcement itself, leads to the creation of a new paradigm, in which the creditor of the forced execution, whose patrimony has increased, becomes the debtor of the obligation of restitution, to the debtor of the forced execution, who becomes – in turn – the creditor of the restitution obligation. The natural consequence of the solution of admitting the return of the forced execution requires the restoration of the previous situation, which will be fulfilled in the framework of the general provisions of art. 1635-1649 of the Civil Code. The actual method of restoring the previous situation fosters the analysis of different principles of civil law, with similar valences, but different effects, especially the principle of restitutio in integrum and the principle of full remedy of the damage, within the perimeter of the good faith and bad faith of the debtor of the restitution obligation.

In the context of the civil circuit, there are situations in which the main method of restitution of the performance in kind is no longer possible, so new practical difficulties arise in restoring the previous situation in this framework, therefore what will be analyzed is the incidence of moratory damages and compensatory damages.

Dispunerea întoarcerii executării silite de către instanța de judecată, în urma desființării titlului executoriu ori a executării silite înseși, conduce la crearea unei noi paradigme, în care creditorul executării silite, al cărui patrimoniu s-a mărit, devine debitorul obligației de restituire, către debitorul executării silite, și care devine – la rândul său – creditorul obligației de restituire. Consecința firească a soluției de admitere a întoarcerii executării silite impune restabilirea situației anterioare, ce se va realiza în registrul dispozițiilor generale prevăzute la art. 1635‑1649 C. civ. Modalitatea efectivă de restabilire a situației anterioare converge la analiza unor principii diferite, de drept civil, cu valențe similare, dar efecte diferite, cu precădere a principiului restitutio in integrum și a principiului reparării integrale a prejudiciului, în perimetrul bunei-credințe și al relei-credințe a debitorului obligației de restituire.

În contextul circuitului civil, pot apărea situații, în care modalitatea principală de restituire a prestațiilor, în natură, nu mai este posibilă, astfel că iau naștere noi dificultăți practice de repunere în situația anterioară, în acest cadru, urmând a se analiza incidența daunelor-interese moratorii și a daunelor compensatorii.