Explicații privind schimbarea categoriei de folosință a terenurilor agricole situate în extravilanul localităților – recenzie

This paper explores the necessity of integrating landscape planning and territorial development policies with biodiversity conservation objectives within the European Union. Emphasis is placed on the importance of preserving key landscape features that are critical for the survival of wild flora and fauna, in line with Directive 79/409/EEC on the conservation of wild birds. Given the uneven distribution of habitats and species across Member States and the limited applicability of the “polluter pays” principle in nature conservation, a common regulatory framework at the EU level is required.

The continuous degradation of natural habitats and the growing number of endangered species underscore the urgency of coordinated environmental action. Recognizing that these environmental threats often transcend national borders, the directive mandates the designation and management of Special Protection Areas (SPAs), which contribute to the broader Natura 2000 network. In this context, habitat and species conservation are affirmed as fundamental and general interest objectives of the European Community, aligning with Article 130r of the Treaty. The paper concludes that effective conservation requires not only legal instruments but also spatial planning policies that support ecological connectivity and landscape-scale protection measures.

Această lucrare analizează necesitatea integrării politicilor de amenajare a teritoriului și dezvoltare spațială cu obiectivele de conservare a biodiversității în cadrul Uniunii Europene. Se evidențiază importanța gestionării elementelor de peisaj esențiale pentru supraviețuirea speciilor sălbatice de floră și faună, în conformitate cu Directiva nr. 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice. Având în vedere distribuția neuniformă a habitatelor și speciilor la nivelul statelor membre, precum și aplicabilitatea limitată a principiului „poluatorul plătește” în domeniul conservării naturii, este necesară o abordare legislativă comună la nivel European.

Degradarea continuă a habitatelor naturale și creșterea numărului speciilor periclitate subliniază urgența adoptării unor măsuri comunitare coordonate. Întrucât aceste amenințări depășesc granițele naționale, Directiva prevede desemnarea și protejarea Ariilor de Protecție Specială (SPA), integrate în rețeaua ecologică Natura 2000. Astfel, conservarea habitatelor și a speciilor este consacrată ca un obiectiv esențial și de interes general al Comunității, în conformitate cu articolul 130r din Tratat. Lucrarea concluzionează că pentru o conservare eficientă sunt necesare nu doar instrumente juridice, ci și politici de planificare teritorială care să susțină conectivitatea ecologică și protecția peisajului la scară largă.