Dreptul urbanismului și inteligenţa artificială

Urban planning law is increasingly shaped by the rapid development of artificial intelligence and its diverse applications, which affect both the practical conduct of urban planning activities and the legal knowledge framework governing administrative decision-making. The article examines three principal dimensions of this intersection. First, it analyses AI as a decision-support instrument in urban planning, exploring its contribution to the preparation of planning documents, territorial diagnostics, public consultation processes, spatial projection, and regulatory compliance verification. Second, it addresses the digital transformation of urban planning instruments – particularly Building Information Modelling (BIM) and City Information Modelling (CIM), including the emerging concept of the “digital twin” – assessing their potential to streamline permit issuance and advance smart city governance. Third, the article investigates the use of AI in administrative litigation concerning urban planning, evaluating its capacity to improve evidence management and ensure jurisprudential consistency, while identifying significant risks related to judicial impartiality, data manipulation, inequality between litigants, and the influence of private digital actors over the justice system. Throughout, the study acknowledges both the transformative potential of AI and the attendant legal risks – including personal data protection, algorithmic opacity, and the need for appropriate public regulatory frameworks – concluding that balanced, human-supervised integration of AI remains the essential condition for its legitimate deployment in urban planning law.

Dreptul urbanismului este tot mai mult modelat de dezvoltarea rapidă a inteligenţei artificiale și de diversele sale aplicaţii, care influenţează atât desfășurarea practică a activităţilor de urbanism, cât și cadrul de cunoaștere juridică ce guvernează procesul decizional administrativ. Articolul examinează trei direcţii principale ale acestei intersecţii. În primul rând, analizează IA ca instrument de sprijin în luarea deciziilor în urbanism, explorând contribuţia sa la elaborarea documentaţiilor de urbanism, la diagnosticarea teritoriului, la procesele de consultare publică, la proiecţia spaţială și la verifi carea conformităţii cu reglementările. În al doilea rând, abordează transformarea digitală a instrumentelor de urbanism – în special Building Information Modelling (BIM) și City Information Modelling (CIM), inclusiv conceptul emergent de „geamăn digital” – evaluând potenţialul acestora de a efi cientiza procedurile de emitere a autorizaţiilor și de a avansa guvernanţa orașelor inteligente. În al treilea rând, articolul investighează utilizarea IA în contenciosul administrativ în materie de urbanism, evaluând capacitatea sa de a îmbunătăţi gestionarea probelor și de a asigura coerenţa jurisprudenţei, identificând totodată riscuri semnificative legate de imparţialitatea judiciară, manipularea datelor, inegalitatea dintre litiganţi și influenţa actorilor digitali privaţi asupra sistemului de justiţie. Pe tot parcursul analizei, studiul recunoaște atât potenţialul transformator al IA, cât și riscurile juridice aferente – inclusiv protecţia datelor cu caracter personal, opacitatea algoritmică și necesitatea unor cadre de reglementare publică adecvate – concluzionând că o integrare echilibrată, supravegheată de factorul uman, rămâne condiţia esenţială pentru utilizarea legitimă a IA în dreptul urbanismului.