Probleme și dileme privind necesitatea, oportunitatea și posibile dimensiuni ale regimului juridic al răspunderii civile privind inteligența artificială

The European model for regulating artificial intelligence (AI), prefigured by the adoption, in 2024, of two founding legal texts – Regulation (EU) of 13 June laying down harmonised rules and, respectively, the Council of Europe Framework Convention of 5 September on Artificial Intelligence and Human Rights, Democracy and the Rule of Law – and with a clear universal vocation, laid the foundations of artificial intelligence law (AIL) as a new branch of the legal system and a novel scientific discipline. The initial draft also provided for a representative (special) law component of civil liability in the field of AI through two proposals for directives of 28 September 2022: one on product liability (now Directive 2024/2853) and another on civil liability for AI (withdrawn on 10 February 2025). Thus initiated and left unfinished, the EU regulatory approach relaunches and fuels the dilemma on the necessity, opportunity and possible dimensions of a legal regime for liability and compensation for damages caused by the use of AI, a central element justifying the establishment and expressing the specificity of the AIL. Clearly, the abandonment of the draft directive on civil liability in the field of AI did not take place for legal reasons, but some of them are exclusively related to political-economic conjunctures and are part of the perspective of geostrategic self-interested contestation of the regulatory model of the development of new technologies, and overcoming the “critical moment” will require the resumption of the legislative process. The assessment of the opportunity and possible content of such a special legislative act starts from the role of EU law in arranging and harmonizing the rules of civil liability in line with the specificity of the Community legal order, their particularization to the requirements of ensuring the internal market and promoting technological innovation, defending fundamental rights and the values of democracy and the rule of law. Thus, a “third kind of liability” is affirmed, derogating from the regulation of tort civil liability in civil law, an expression of a special law of civil liability in the field of AI, a normative nuance of the common law, in full affirmation and constitution of its own specificity.

Modelul european de reglementare a inteligenței artificiale (IA), prefigurat prin  adoptarea, în 2024, a două texte juridice fondatoare – Regulamentul (UE) din 13 iunie de stabilire a unor norme armonizate și, respectiv, Convenția-cadru a Consiliului Europei, din 5 septembrie privind inteligența artificială și drepturile omului, democrația și statul de drept – și cu evidentă vocație universală, a pus bazele dreptului inteligenței artificiale (DIA) ca nouă ramură a sistemului juridic și inedită disciplină științifică. Proiectul inițial prevedea și o reprezentativă componentă de drept (special) al răspunderii civile în materie de IA prin două propuneri de directivă din 28 septembrie 2022: una privind răspunderea pentru produsele cu defecte (devenită Directiva nr. 2024/2853) și o alta referitoare la răspunderea civilă privind IA (retrasă la 10 februarie 2025). Astfel inițiat și rămas neterminat, demersul reglementar unional-european relansează și alimentează dilema asupra necesității, oportunității și dimensiunilor posibile ale unui regim juridic de răspundere și reparare a daunelor provocate de utilizarea IA, un element central de justificare a constituirii și de exprimare a specificității DIA. În mod evident, abandonarea proiectului de directivă privind răspunderea civilă în domeniul IA nu a avut loc din rațiuni juridice, ci din unele ținând exclusiv de conjuncturi politico-economice și se înscrie perspectivei contestării interesate geostrategice a modelului reglementar al dezvoltării noilor tehnologii, iar depășirea „momentului critic” va impune reluarea procesului legislativ. Aprecierea oportunității și a posibilului conținut al unui atare act legislativ special pornește de la rolul dreptului UE de amenajare și de armonizare a regulilor răspunderii civile în consonanță cu specificul ordinii juridice comunitare, particularizarea lor la exigențele asigurării pieței interioare și promovării inovației tehnologice, apărării drepturilor fundamentale și a valorilor democrației și statului de drept. Se afirmă astfel o „răspundere de al treilea tip”, derogatorie de reglementare a răspunderii civile delictuale din dreptul civil, expresie a unui drept special al răspunderii civile în domeniul IA, o nuanțare normativă a celei de drept comun, aflată în plină afirmare și constituire a specificității proprii.