Rezilienţa prezumţiei de nevinovăţie recunoscute pentru infracţiunea predicat în materia spălării banilor

By adopting the presumption of innocence as a basic principle, distinct from the other rights that also guarantee the freedom of the person – the right to defense, respect for human dignity – a series of restructurings of the criminal process and of the conception of the judicial authority, which must respond the following requirements:

– guilt is established within a trial, with respect to procedural guarantees, because simple accusation does not mean the establishment of guilt;

 – the burden of proof rests with the judicial bodies, which is why the interpretation of the evidence is done at each stage of the criminal process, the conclusions of a judicial body not being binding and definitive for the next phase of the process;

 – upon the adoption of a sentencing decision, until it remains final, the defendant has the status of an innocent person; upon the adoption of a definitive sentencing decision, the presumption of innocence is overturned with “erga omnes” effects;

 – the conviction must be based on clear evidence of guilt, and in case of doubt, which cannot be removed by evidence, an acquittal must be pronounced.

Although the Warsaw Convention provides that each party shall ensure that a simultaneous or previous conviction for the predicate offense is not a condition for conviction for money laundering, the national legislature has not regulated in any article of law such a dispensation, so that in the absence of a legal text, the pronouncement of a conviction for the crime of money laundering, prior to the final resolution of the charge from which the money laundered originates, is likely to affect the presumption of innocence of the person who is supposed to have participated in the commission of the income-generating illicit crime.

As the rule in the criminal law of the states of the European Union consists in not punishing self-favoritism, any exception to this rule must be expressly regulated, not being able to accept the reasoning of the national courts based on a reasoning of the type: as long as the law does not exclude the possibility of committing the crime of money laundering by the active subject of the crime predicated, such an exclusion could only operate through an analogical interpretation in favor of the defendant.

Although sometimes in literature it has been stated that an acquittal solution for the predicate offense based on provisions other than those provided by art. 16 para. 1 lit. a), b) and d) Criminal Procedure Code, would not constitute an impediment in pronouncing a conviction for the crime of money laundering, we believe that in the domestic judicial landscape is not possible a similar application of ECtHR jurisprudence with reference to the case of Huhtamaki vs. Finland. To the extent that at the level of the jurisprudence of the Constitutional Court it is admitted that in the matter of preventing and combating money laundering, the concept of “crime” is used by the general legislator, we believe that it would be possible to change the content of the criminalization rule in the domestic law, by using the notion “knowing that they arise from an act provided for by criminal law” instead of “knowing that they arise from the commission of a crime”.

Such a legislative amendment would allow the presumption of innocence to be respected even in those situations where the crime of money laundering is judged first, and later the alleged perpetrator is ordered to be prosecuted, the latter having the opportunity to prove his innocence or the existence of a justifying cause or of imputability. Even if the notion of “knowing that they come from the commission of a crime” cannot be equated with the need for a conviction under the aspect of the predicate crime, the apprehension of a money laundering crime prior to the sentencing for the predicate crime may affect the presumption of innocence that is required to be recognized including the author/participants in the commission of the predicate crime sent to court after the analysis of the typical conditions of the money laundering crime.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și ale concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

– vinovăţia se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăţiei;

 – sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor are loc în fi ecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;

 – la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare defi nitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes”;

 – hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Deși Convenţia de la Varșovia prevede că fiecare parte se va asigura că o condamnare simultană sau anterioară pentru infracţiunea predicat nu este o condiţie pentru condamnarea pentru spălare de bani, legiuitorul naţional nu a reglementat în niciun articol de lege o asemenea dispensă, astfel încât în absenţa unui text de lege, pronunţarea unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea de spălare a banilor, anterior soluţionării defi nitive a acuzaţiei din care provin banii spălaţi, este susceptibilă să afecteze prezumţia de nevinovăţie a persoanei care se presupune că ar fi participat la comiterea infracţiunii generatoare a veniturilor ilicite.

Cum regula în dreptul penal al statelor din Uniunea Europeană constă în nepedepsirea autofavorizării, orice excepţie de la această regulă se impune a fi reglementată expres, neputând fi acceptate motivări ale instanţelor naţionale întemeiate pe un raţionament de tipul: cât timp legea nu exclude posibilitatea comiterii infracţiunii de spălare a banilor de subiectul activ al infracţiunii predicat, o asemenea excludere nu ar putea opera decât printr-o interpretare analogică în defavoarea inculpatului.

Chiar dacă analiza condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor se realizează în mod distinct faţă de fiecare participant, în ipoteza în care identitatea persoanei care a comis infracţiunea predicat nu este contestată în procesul de spălare a banilor, însă aceasta este judecată ulterior pentru infracţiunea predicat, prezumţia de nevinovăţie poate întâmpina o limită extrem de oscilantă. Deși uneori în literatura de specialitate s-a afirmat că o soluţie de achitare pentru infracţiunea predicat întemeiată pe alte dispoziţii decât cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., nu ar constitui un impediment în pronunţarea unei condamnări pentru infracţiunea de spălare a banilor, credem că în peisajul judiciar autohton nu se poate susţine o aplicare similară a jurisprudenţei CEDO cu referire la cauza Huhtamaki vs. Finlanda.

În măsura în care la nivelul jurisprudenţei Curţii Constituţionale se admite că în materia prevenirii și combaterii spălării banilor, conceptul de „infracţiune” este folosit de legiuitorul naţional la modul generic, credem că ar fi posibilă o modifi care a conţinutului normei de incriminare din legea internă, prin folosirea noţiunii „cunoscând că provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală” în loc de „cunoscând că provin din săvârșirea unei infracţiuni”.

O asemenea modificare legislativă garantează nivelul constituţional al prezumţiei de nevinovăţie chiar în acele situaţii în care infracţiunea de spălare a banilor este judecată mai întâi, iar ulterior se dispune trimiterea în judecată a autorului infracţiunii predicat, acesta din urmă având posibilitatea de a demonstra lipsa de vinovăţie sau existenţa unei cauze justifi cative sau de neimputabilitate. Chiar dacă noţiunea de „cunoscând că provin din săvârșirea unei infracţiuni” nu poate fi echivalată cu necesitatea existenţei unei hotărâri de condamnare sub aspectul infracţiunii predicat, pronunţarea unei soluţii de condamnare sub aspectul unei infracţiuni de spălare a banilor anterior analizei condiţiilor de tipicitate obiectivă și subiectivă pentru infracţiunea predicat, poate aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie care trebuie recunoscută inclusiv autorului/ participanţilor la comiterea infracţiunii predicat trimiși în judecată ulterior analizei condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor.