Legea aplicabilă regimului matrimonial al soţilor în cadrul căsătoriilor cu element transfrontalier

The national legislation in the field of family relations with cross-border implications faces a notable complexity when it comes to complying with European standards. The effectiveness of such harmonization is limited by cultural and national specifics, with deep roots in secular traditions, which brings to the fore a context reluctant to transformation. Consequently, the personal relations between spouses have not yet reached a perfect synchronization with the concept of harmonization at the European level.

Starting with 2016, a process was initiated within the European Union in order to align the patrimonial aspects of marriage, governed within the matrimonial regime by Regulation (EU) 2016/1103, which entered into force on 29 January 2019 .

The legal doctrine has analyzed in detail the issues related to matrimonial regimes and the patrimonial effects of marriage in the context of this European regulation.

The debates have highlighted crucial issues such as jurisdiction, establishment of applicable law, recognition of foreign judgments and have proposed appropriate legislative solutions.

At present, the regulation on matrimonial regimes with foreign elements is twofold. Regulation (EU) 2016/1103 is applicable in the case of European states participating in consolidated cooperation, while the countries that are not part of this cooperation, including Romania, rely on national legislation on private international law. The European rules have priority in the states participating in consolidated cooperation, while in Romania, in the relations with the European states, those which do not participate in consolidated cooperation and with third countries, the provisions of the Civil Code, Book VII, on private international law apply. In the event of the existence of international conventions, they are superior to the provisions of national legislation on private international law.

Legislaţia naţională în domeniul relaţiilor de familie cu implicaţii transfrontaliere se confruntă cu o complexitate notabilă atunci când vine vorba de alinierea la standardele europene. Efectivitatea unei astfel de armonizări este îngrădită de specifi cul cultural și naţional, cu rădăcini adânc ancorate în tradiţii seculare, ceea ce aduce în prim-plan un context reticent la transformare. În consecinţă, relaţiile personale dintre soţi nu au ajuns încă la o sincronizare perfectă cu conceptul de armonizare la nivel european. În cadrul Uniunii Europene, începând cu anul 2016, a fost iniţiat un proces de aliniere a aspectelor patrimoniale ale căsătoriei, reglementate în cadrul regimului matrimonial, prin intermediul Regulamentului (UE) 2016/1103, care a intrat în vigoare la data de 29 ianuarie 2019.

Doctrina juridică a analizat în detaliu problematicile legate de regimurile matrimoniale și efectele patrimoniale ale căsătoriei în contextul acestui regulament european. Dezbaterile au subliniat aspecte cruciale precum competenţa jurisdicţională, determinarea legii aplicabile, recunoașterea hotărârilor străine și au propus soluţii legislative adecvate.

În prezent, reglementarea privind regimurile matrimoniale cu elemente de extraneitate se supune unei duble reglementări. Regulamentul (UE) 2016/1103 este aplicabil în cazul statelor europene participante la cooperarea consolidată, în timp ce ţările care nu fac parte din această cooperare, inclusiv România, se bazează pe legislaţia internaţională privată naţională. Normele europene au prioritate în statele participante la cooperarea consolidată, în timp ce în România, în relaţiile cu statele europene, cele care nu participă la cooperarea consolidată și cu statele terţe, se aplică dispoziţiile Codului civil, Cartea a VII-a, privind dreptul internaţional privat. În situaţia existenţei convenţiilor internaţionale, acestea sunt superioare dispoziţiilor dreptului internaţional privat naţional.