Particularităţi normative actuale în favoarea aplicării mecanismelor justiţiei restaurative pentru minori în sistemul procesual penal

Although the application of the specific mechanisms of restorative justice to conflict situations would present indisputable advantages, we will have to note that restorative justice is not a priority for the national legislator, an extended regulation can bring multiple advantages, including at the level of the judicial system.

Constantly, at the level of all contemporary legal systems, clear efforts have been made to improve the classic judicial mechanisms, but there have been situations in which traditional criminal justice has demonstrated over time its inefficiency in the prevention of delinquency and the social reinsertion of aggressors.

The retributive nature of the system aimed at punishing the guilty allows with great difficulty a resettlement of social relations in a non-aggressive form. Specialized studies have demonstrated that the imposition of sanctions can also generate a correlative increase in offensive behaviors, conditions in which the different treatment of conflict situations through alternative methods to those offered by the classic justice system is justified.

Although restorative practices have gradually made their place in several legislative systems, being perceived as an alternative that aims to revitalize the power of those involved in conflict to find solutions appropriate to their own needs, at the national level the only regulated form of restorative justice is mediation.

The perception of any form of restorative justice as viable can be acquired over time, being primarily a result of the work of professionals involved in initiating and carrying out restorative practices, but also following coherent legislative policies based on which citizens should know, at least within limits general existence of such an alternative justice model as well as its efficiency.

Finding an alternative way to the one offered by the classic justice system implies advantages both for the accused minor and for the injured person, but also for the entire society interested in the rapid reintegration of a minor and the removal of the causes that would favor his return to criminal behavior. Establishing a way of sustainable resolution of the conflict through negotiation between the people involved in such a conflict and the people interested in the definitive resolution of the conflict, requires the intervention of a specialized facilitator and the interest of obtaining a positive result belongs to the whole society.

Although the national legislation does not establish a privileged place for the regulation of the specific methods of restorative justice, we have tried to offer some examples that the current normative framework can offer some restorative interventions against the background of a classic judicial approach.

In the case of minors, we believe that the establishment of alternative solutions to the classic criminal process should represent a priority for the national legislator, their criminal liability and the application of classic sanctions should intervene only exceptionally, when the other conflict resolution methods have led to failure.

Deși aplicarea mecanismelor specifice justiţiei restaurative unor situaţii conflictuale ar prezenta avantaje incontestabile, va trebui să observăm că justiţia restaurativă nu reprezintă o prioritate pentru legiuitorul naţional, o reglementare extinsă putând aduce multiple avantaje, inclusiv la nivelul sistemului judiciar.

În mod constant, la nivelul tuturor sistemelor de drept contemporane, s-au făcut eforturi vădite pentru ameliorarea mecanismelor judiciare clasice, însă au existat situaţii în care justiţia penală tradiţională și-a demonstrat în timp ineficienţa în prevenirea delicvenţei și reinserţia socială a agresorilor.

Caracterul retributiv al sistemului care vizează sancţionarea celui vinovat permite cu mare dificultate o reașezare a relaţiilor sociale într-o formă neagresivă. Studiile de specialitate au demonstrat că impunerea de sancţiuni poate genera în mod corelativ și o creștere a comportamentelor ofensatoare, condiţii în care se justifică tratarea diferită a situaţiilor conflictuale prin metode alternative celor oferite de sistemul clasic de justiţie.

Deși practicile restaurative și-au făcut loc treptat loc în mai multe sisteme legislative, fiind percepute ca o alternativă care își propune să revitalizeze puterea celor implicaţi în conflict de a găsi soluţii corespunzătoare propriilor nevoi, la nivel naţional singura formă de justiţie restaurativă reglementată este medierea.

Perceperea ca viabilă a oricărei forme de justiţie restaurativă se poate dobândi în timp, fiind în primul rând un rezultat al activităţii profesioniștilor implicaţi în iniţierea și desfășurarea unor practici restaurative, dar și urmarea unor politici legislative coerente în baza cărora cetăţenii să cunoască, măcar în limite generale existenţa unei astfel de model de justiţie alternativă precum și eficienţa acestuia.

Găsirea unei modalităţi alternative celei oferite de sistemul clasic de justiţie, presupune avantaje atât pentru minorul acuzat și pentru persoana vătămată, dar și pentru întreaga societate interesată în reintegrarea rapidă a unui minor și de înlăturarea cauzelor care ar favoriza revenirea acestuia la conduita infracţională.

Stabilirea unei modalităţi de soluţionare durabilă a conflictului prin negociere între persoanele implicate într-un asemenea conflict și persoanele interesate de soluţionarea definitivă a conflictului, presupune intervenţia unui facilitator specializat iar interesul obţinerii unui rezultat pozitiv aparţine întregii societăţi.

Deși legislaţia naţională nu stabilește un loc privilegiat reglementării metodelor specifice justiţiei restaurative, am încercat să oferim câteva exemple pe care cadrul normativ actual le poate oferi unor intervenţii de tip restaurativ pe fondul unui demers judiciar clasic.

În cazul minorilor, credem că stabilirea unor soluţii alternative procesului penalclasic ar trebui să reprezinte o prioritate pentru legiuitorul naţional, antrenarea răspunderii penale a acestora și aplicarea unor sancţiuni clasice trebuind să intervină doar în mod excepţional, atunci când celelalte metode de soluţionare a conflictului au condus la un eșec.