Cum va schimba CJUE regulile jocului pentru conținutul online în UE?

CJUE va interpreta articole fundamentale din Directiva (UE) 2019/790 privind drepturile de autor pe piaţa unică digitală, cu impact asupra reglementărilor naţionale privind drepturile de autor privind conţinutul online.

Curtea Constituţională a Belgiei a adresat CJUE nu mai puţin de 13 întrebări preliminare cu privire la interpretarea Directivei (UE) 2019/790 (directiva DAMUN).

Formulate de Google, Spotify, Meta Platforms, Streamz, Sony Music acţiunile vizează în special articolul 39 privind protecţia publicaţiilor de presă sub aspectul utilizării online a conţinutului, articolul 54 privind dreptul la o remuneraţie netransferabilă pentru comunicarea publică de către un furnizor de servicii de partajare de conţinut online, și, în sfârșit, articolele 60, 61 și 62 privind dreptul la o remuneraţie netransferabilă în contextul utilizării operelor audio și/sau audiovizuale de către anumiţi furnizori de servicii ale societăţii informaţionale.

Răspunsurile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sunt așteptate deaorece ele vor influenţa deoarece ele vor viza interpretarea unor articole fundamentale ale directivei (în special articolele 15, 17 și 18) și vor servi drept reper pentru toate jurisdicțiile europene.

În consecinţă, Curtea Constituţională a Belgiei a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene un număr de 13 trimiteri prejudiciale, care pot fi sintetizate în funcţie de problematicile vizate, după cum urmează:

1. Obligaţia furnizorilor de informaţii cu caracter confi denţial: Articolul 15 din Directiva (UE) 2019/790, împreună cu dispoziţiile din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ar putea interzice anumite reglementări naţionale ce obligă unilateral furnizorii să dezvăluie editorilor de presă informaţii confi denţiale, fără a ţine cont de impactul asupra veniturilor editorilor sau de investiţia lor în serviciul online.
2. Acordurile cu editorii de presă: reglementările naţionale ce impun condiţii stricte de încheiere a acordurilor de utilizare a publicaţiilor online și plata unei remuneraţii, independent de protecţia dreptului de autor sau accesul la conţinut, ar putea fi contrare directivei sus-menţionate.
3. Remuneraţia obligatorie a autorilor și artiștilor: Articolul 17 din Directiva (UE) 2019/790, coroborat cu Directiva 2001/29/CE, ar putea infi rma o legislaţie naţională ce impune un drept inalienabil și netransferabil la remuneraţie pentru autori și artiști care și-au cedat drepturile, în cazul în care acestea sunt gestionate colectiv.
4. Gestionarea colectivă a drepturilor: Articolele 18 și 20 din Directiva (UE) 2019/790 pot fi contrare legislaţiei naţionale ce instituie un drept obligatoriu la remuneraţie pentru opere audiovizuale, exercitat exclusiv prin gestiune colectivă, chiar dacă furnizorii de streaming au obţinut deja drepturile de punere la dispoziţie a conţinutului.
5. Dificultăţi de aplicare pentru instanţele naţionale: existenţa unor provocări majore pentru instanţele naţionale în aplicarea dispoziţiilor naţionale, în lipsa unor clarifi cări ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ar putea pune în pericol echilibrul intereselor părţilor implicate.

Ai vizualizat 20% din articol. Pentru o analiză detaliată consultă articolul integral în Sintact online

În rubrica Meridiane juridice a revistei, Dr. Andrei DUȚU-BUZURA oferă o analiză amplă a implicaţiilor deciziilor CJUE asupra drepturile de autor în mediul online.

Contribuțiile domnului Dr. Andrei DUȚU-BUZURA în cadrul rubricii Meridiane Juridice din Pandectele Române, continuă să ofere analize documentate și repere solide în peisajul dreptului comparat – o prezență valoroasă pe care o apreciem constant.