Decizia Curţii Constituţionale a Germaniei din 29 aprilie 2021 și rolul său în progresul dreptului climei

Considered to be the most important decision up to now of the Federal Constitutional Court of Germany in the field of environmental law, the decisions of April 29th, 2021, by which certain provisions of the law regarding climate protection of 2019 have been declared unconstitutional, is a continuation of the previous European precedents (especially the Dutch experience – the „Urgenda” case, and the French “Affaire du siècle”), enriches their meanings, and foreshadows new perspectives of climate litigation, opening, at the same time, a fours wave of its manifestation. The basis of the decision resides in the constitutional freedoms, and climate protection becomes protection of the liberties of future generations. Such a justification of the exigence in climate terms, by respecting future freedoms, stands as an innovation brought up by German case law compared to the Dutch solution (based on the provisions of art. 2 and 8 of the ECHR), and even more to the French one (based only on the national strategy in lowering carbon emissions). The prompt and substantial reaction of the Federal Government of Germany, to conform to the exigencies of the decision of the constitutional court, by means of modifying and updating the national law on climate in a sense of considerably increasing the level and balancing the engagements regarding emission reduction, and reaching climate neutrality, can be an example to stimulate the EU ambitions in the field and in relaunching the process of enforcing the Paris Agreement in the perspective of COP-26.

Considerată drept cea mai importantă decizie de până acum a Curţii Constituţionale a Germaniei în domeniul mediului, hotărârea din 29 aprilie 2021, prin care au fost declarate neconstituţionale unele prevederi ale legii privind protecţia climei din 2019, continuă precedentele europene anterioare (în special pe cele olandeză – cauza Urgenda 2019 și franceză), le îmbogăţește semnifi caţiile și prefigurează noi perspective ale contenciosului climatic deschizând, în același timp, cel de-al patrulea val de manifestare a sa. Fundamentul hotărârii este identificat în libertăţile constituţionale, iar protecţia climei devine ocrotire a libertăţii generaţiilor viitoare. O atare justificare a exigenţei în termeni climatici prin respectarea libertăţii viitoare e o inovaţie adusă de jurisprudenţa germană în raport cu cea olandeză [fondată pe dispoziţiile art. 2 și art. 8 ale Convenţiei (europene) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale] și cu atât mai mult de cea franceză (întemeiată numai pe strategia naţională de emisii scăzute de carbon). Reacţia promptă și substanţială a guvernului german de conformare cu exigenţele deciziei instanţei constituţionale, în sensul modificării și completării legii naţionale privind clima în direcţia sporirii considerabile a nivelului și echilibrării în timp a angajamentelor privind reducerea emisiilor și atingerea neutralităţii climatice, poate da prin exemplaritate un impuls important ambiţiilor unional-europene în materie și relansării procesului de aplicare a Acordului de la Paris din perspectiva COP-26.