Libertatea de exprimare și tăcerea în dreptul constituţional. Semnificaţii filosofice și juridice

Freedom of expression is an important form of human freedom, which, when transposed into a legal form, also becomes a fundamental constitutionally enshrined right. In this study, we analyze the main doctrinal and jurisprudential aspects of freedom of expression. In the context of the development of information technology in the fi eld of communication, important aspects of constitutional jurisprudence regarding the protection of freedom of expression are analyzed, especially in the situation where the exercise of this fundamental right could be conditioned or restricted. Silence in Romanian constitutional law, in our opinion an aspect of freedom of expression. Silence does not represent a simple absence of an action, but a procedural act or a manifestation of will with specific legal effects, expressly regulated or interpreted jurisprudentially. This can be a form of adoption of normative acts (tacit adoption) or a form of consent within the framework of approval procedures (tacit approval). In this study, we analyze the legal meanings of silence as a fundamental constitutional right. In the Romanian Constitution, the right to silence is a component of the right to defense (article 24) and the right to a fair trial (article 21). It is also implicitly enshrined in the provisions of Article 30 of the Constitution. We analyze aspects of doctrine, internal and international jurisprudence regarding the constitutional meanings of silence.

 Libertatea de exprimare este o formă importantă a libertăţii omului, care transpusă într-o formă juridică devine și un drept fundamental consacrat constituţional. În acest studiu analizăm principalele aspecte doctrinare și de jurisprudenţă ale libertăţii de exprimare. În contextul dezvoltării tehnologiei informaţiei în domeniul comunicării, sunt analizate aspecte importante ale jurisprudenţei constituţionale privind protecţia libertăţii de exprimare, în mod deosebit în situaţia în care exerciţiul acestui drept fundamental ar putea fi condiţionat sau restrâns. Tăcerea în dreptul constituţional român este, în opinia noastră, un aspect al libertăţii de exprimare. Tăcerea nu reprezintă o simplă absenţă a unei acţiuni, ci un act procedural sau o manifestare de voinţă cu efecte juridice specifi ce, reglementate expres sau interpretate jurisprudenţial. Aceasta poate fi o formă de adoptare a actelor normative (adoptare tacită) sau o formă de consimţământ în cadrul procedurilor de avizare (avizare tacită). În acest studiu analizăm semnificaţiile juridice ale tăcerii ca drept constituţional fundamental. În Constituţia României, dreptul la tăcere este o componentă a dreptului la apărare (articolul 24) și a dreptului la un proces echitabil (articolul 21). Totodată, este consacrat implicit de dispoziţiile art. 30 din Constituţie. Analizăm aspecte de doctrină și jurisprudenţă internă și internaţională privind semnificaţiile constituţionale ale tăcerii.