Însușirea retragerii plângerii prealabile de către procuror – o limită arbitrară a principiului disponibilităţii în procesul penal

According to art. 7 para. (3) of the Code of Criminal Procedure, in cases expressly provided by law, the prosecutor initiates and carries out criminal proceedings after the filing of a prior complaint by the injured person or after obtaining authorization or notification from the competent authorities or after fulfilling another condition provided by law.

Both in the previous and current regulations, the legislator accepted the existence of circumstances in which, due to the particularities of certain crimes (related to their nature or the quality of the perpetrator), criminal proceedings cannot be initiated ex officio, there being crimes for which the initiation of criminal proceedings is conditional on the fi ling of a prior complaint by the injured person [hitting or other violence – art. 193 of the Criminal Code; negligent bodily harm – art. 196 of the Criminal Code; rape in the standard form – art. 218 para. (1)-(2) of the Criminal Code] or by notifying a specific person (in the case of crimes of unjustified absence, desertion, violation of the order, leaving the post or order, insubordination, it is necessary to notify the commander – art. 431 of the Criminal Code).

Following a traditional line of regulation, the national legislator continued to consider that an absolute enshrinement of the principle of the officiality of the criminal process could bring more harm to certain categories of injured persons, preferring to continue to limit the possibility of incurring criminal liability to the person who has the procedural legitimacy to fi le a prior complaint.

Law no. 116/2025 made substantial changes to the provisions of art. 158 of the Criminal Code. Thus, following the changes introduced by the aforementioned normative act, according to art. 158 paragraph (4) of the Criminal Code; „In the case of offenses for which the initiation of criminal proceedings is conditional on the fi ling of a prior complaint, regardless of whether the criminal proceedings were initiated following a prior complaint or ex officio, under the terms of the law, the withdrawal of the complaint takes effect only if it is appropriated by the prosecutor.”

Although according to the explanatory memorandum of Law no. 116/2025, it can be noted that the legislator had in mind the concrete regulation of the circumstances in which the prosecutor considers that it is necessary to continue the trial ex officio, regardless of the procedural position of the injured party, the legislative amendment proposing to resolve those situations in which the prosecutor is unable to assess the appropriateness of continuing the criminal trial, the current text of art. 158 paragraph (4) of the Penal Code does not include, even by way of example, the criteria that the prosecutor should take into account when analyzing the possibility of appropriating the withdrawal of the prior complaint or the specific acts or activities that should be carried out in order to assess the appropriateness of continuing the criminal trial.

The absence of such criteria or a procedure for verifying the manifestation of the injured person’s will for the purpose of appropriating the withdrawal of the complaint by the prosecutor, generates the possibility of discretionary interpretations and the impossibility of an objective verification of the refusal to appropriate the prior complaint.

Potrivit art. 7 alin. (3) C. proc. pen., în cazurile expres prevăzute de lege, procurorul pune în mișcare și exercită acţiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obţinerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiţii prevăzute de lege.

 Atât în reglementarea anterioară, cât și în cea actuală, legiuitorul a acceptat existenţa unor împrejurări în care, faţă de particularităţile anumitor infracţiuni (legate de natura acestora sau de calitatea autorului), procesul penal nu se poate porni din oficiu, existând infracţiuni pentru care punerea în mișcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată [lovirea sau alte violenţe – art. 193 C. pen.; vătămarea corporală din culpă – art. 196 C. pen.; violul în forma tip – art. 218 alin. (1)-(2) C. pen.] sau de sesizarea unei anumite persoane (în cazul infracţiunilor de absenţă nejustificată, dezertare, încălcarea consemnului, părăsirea postului sau comenzii, insubordonare, este necesară sesizarea comandantului – art. 431 C. pen.).

Înscriindu-se pe o linie tradiţională de reglementare, legiuitorul naţional a considerat în continuare că o consacrare la nivel absolut a principiului oficialităţii procesului penal, ar putea aduce mai multe prejudicii unor categorii de persoane vătămate, preferând în continuare să cantoneze posibilitatea de tragere a răspunderii penale la dispoziţia persoanei care are legitimarea procesuală de a formula o plângere prealabilă.

Prin Legea nr. 116/2025 au fost aduse modificări de esenţă dispoziţiilor art. 158 C. pen. Astfel, în urma modificărilor intervenite prin actul normativ menţionat, conform art. 158 alin. (4) C. pen.; „În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mișcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, indiferent dacă acţiunea penală a fost pusă în mișcare în urma unei plângeri prealabile sau din oficiu, în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror.”

Deși conform expunerii de motive a Legii nr. 116/2025, se poate reţine că legiuitorul a avut în vedere reglementarea concretă a împrejurărilor în care procurorul consideră că se impune continuarea procesului din oficiu, independent de poziţia procesuală a persoanei vătămate, modificarea legislativă propunându-și rezolvarea acelor situaţii în care procurorul este pus în imposibilitate să aprecieze asupra oportunităţii continuării procesului penal, textul actual al art. 158 alin. (4) C. pen. nu cuprinde nici măcar cu titlu exemplificativ criteriile pe care procurorul ar trebui să le aibă în vedere atunci când analizează posibilitatea însușirii retragerii plângerii prealabile sau actele ori activităţile specifi ce care ar trebui efectuate în vederea aprecierii oportunităţii continuării procesului penal.

Absenţa unor asemenea criterii sau a unei proceduri de verificare a manifestării de voinţă a persoanei vătămate în scopul însușirii retragerii plângerii de către procuror, generează posibilitatea unor interpretări discreţionare și imposibilitatea unei verificări obiective a refuzului de însușire a plângerii prealabile.