Executorul judecătoresc între serviciul public și finanţarea privată a executării silite. Remuneraţia, cheltuielile procedurale și arhiva publică în perspectiva dreptului intern, constituţional și convenţional

This study examines four structurally connected shortcomings of enforcement: the treatment of the judicial enforcement officer’s fee and costs when the debtor enters insolvency; recovery of remuneration where no attachable assets exist; the costs of copying and certifying the enforcement fi le requested by a court; and financing the preservation and outsourcing of the enforcement archive, which is State property. Starting from the officer’s mixed status – as a self-employed legal professional vested with public authority – the study distinguishes the officer-creditor and creditor-debtor relationships and the State’s positive duties. It draws on civil procedure, legislation on the profession, insolvency, archives and legal aid, the case-law of the Romanian Constitutional Court, the High Court of Cassation and Justice and the European Court of Human Rights, and CEPEJ, UN and ILO standards. It concludes that mandatory performance, the ban on conditioning enforcement upon advance payment, recurrent costs and insufficient recovery mechanisms may cumulatively impose a disproportionate professional burden. Alternative models and an integrated de lege ferenda legislative package are proposed.

Prezentul studiu analizează patru disfuncţionalităţi structural conexe ale executării silite: regimul onorariului și al cheltuielilor când debitorul intră în insolvenţă; recuperarea remuneraţiei în lipsa bunurilor urmăribile; costurile copierii și certificării dosarului solicitat de instanţă; precum și finanţarea conservării și externalizării arhivei executorului, proprietate a statului. Pornind de la natura mixtă a executorului – profesionist liberal învestit cu autoritate publică –, sunt delimitate raporturile executor-creditor și creditor-debitor, precum și obligaţiile pozitive ale statului. Analiza valorifică dreptul procesual civil, legislaţia profesiei, insolvenţei, arhivelor și ajutorului public judiciar, jurisprudenţa CCR, ÎCCJ și CEDO și standardele CEPEJ, ONU și OIM. Concluzia este că obligaţia de a presta, interdicţia condiţionării executării de plata anticipată, costurile recurente și mecanismele insuficient de efective pot genera, cumulat, o sarcină profesională disproporţionată. Sunt propuse variante alternative și un pachet normativ integrat de lege ferenda.