Competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cererilor în anulare/contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor emise de primari în soluţionarea cererilor de rectificarea actelor de stare civilă. Necompetenţa instanţei de contencios administrativ.Conflictul negativ de competenţă

The rectification of civil status documents represents the administrative operation regarding the correction of material errors in birth, marriage or death certificates, carried out by order of the mayor, with the approval of the county public community service for the registration of persons or the local public community service for the registration of persons.

Thus, the institution of rectification of a civil status act is materialized by the administrative act, having indeed the legal nature of an administrative act represented by the provision of the mayor of the territorial administrative unit, by which the mayor rectifies, upon request or ex officio, the civil status act, as well as the provision rejecting the request for rectification issued by the mayor, an assimilated administrative act, within the meaning of the provisions of art. 2 para. (1) letter i) and para. (2) of Law no. 554/2004.

Although disputes regarding the rectification of civil status acts in legal reality criticize an administrative act or one assimilated to it, and the defendant summoned to court is represented by a local public authority within the meaning of the law and tends to oblige the public authority to perform administrative operations, typical elements of administrative litigation, these cases are not given the special jurisdiction of administrative courts. From the outset, it is necessary to specify that the Romanian legislator, when adopting the Code of Civil Procedure, a priori considered leaving all disputes related to minors and the family under the jurisdiction of the courts, so that these courts at the base of the judicial system and located in most municipalities and large cities, would be close to citizens, on the one hand, and on the other hand, in relation to the relatively low complexity of such cases.

The elements generating the conflict of jurisdiction and the wrong qualification of these disputes as falling within the scope of administrative litigation are precisely due to the typicality of the cause on which the dispute is based, the quality of the public authority involved, the legal nature of the criticized act, the “unjustified refusal” of the authority and the result that tends to be obtained by the plaintiff, materialized by forcing the defendant authority to carry out the administrative operation.

However, the existence of these elements typical of administrative litigation are not of a nature to attract per se the jurisdiction of an administrative litigation court and, on the contrary, to remove the jurisdiction of the court as a common law court in matters of litigation concerning minors and the family.  

Rectificarea actelor de stare civilă reprezintă operaţiunea administrativă privind îndreptarea erorilor materiale din certifi catele de naștere, căsătorie sau deces, realizată prin dispoziţia primarului, cu avizul serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau al serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor.

Astfel, instituţia rectifi cării unui act de stare civilă se materializează prin actul administrativ, având într-adevăr natura juridică a unui act administrativ reprezentat de dispoziţia primarului unităţii administrativ-teritoriale, prin care primarul rectifi că, la cerere sau din ofi ciu, actul de stare civilă, cât și prin dispoziţia de respingere a cererii de rectifi care emisă de primar, act administrativ asimilat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deși litigiile cu privire la rectifi carea actelor de stare civilă critică în realitatea juridică un act administrativ sau asimilat acestuia, iar pârâtul chemat în judecată este reprezentat de o autoritate publică locală în sensul legii și se tinde la obligarea autorităţii publice la efectuarea unor operaţiuni administrative, elemente tipice contenciosului administrativ, aceste cauze nu sunt date în competenţa specială a instanţelor administrative. Dintru început se impune a face precizarea că legiuitorul român, la adoptarea Codului de procedură civilă, a avut în vedere a priori lăsarea în competenţa judecătoriilor a tuturor litigiilor legate de minori și familie, astfel încât aceste instanţe de la baza sistemului judiciar și afl ate în majoritatea municipiilor și orașelor mari să fi e aproape de cetăţeni, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin raportare la complexitatea relativ scăzută a unor atare pricini.

Elementele generatoare ale confl ictului de competenţă și califi carea greșită a acestor litigii ca intrând în sfera contenciosului administrativ se datorează tocmai tipicităţii cauzei asupra căreia poartă litigiul, calităţii autorităţii publice implicate, naturii juridice a actului criticat, „refuzului nejustifi cat” al autorităţii și rezultatului care se tinde a fi obţinut de către reclamant, materializat prin obligarea autorităţii pârâte la efectuarea operaţiunii administrative.

Or, existenţa acestor elemente tipice contenciosului administrativ nu este de natură a atrage per se competenţa unei instanţe de contencios administrativ și, contrar, de a înlătura competenţa judecătoriei ca instanţă de drept comun în materia litigiilor privitoare la minori și familie.