Inteligenţa artificială și drepturile de autor. Cazul AI Act

The articulation between generative AI and copyright is an increasingly topical, complex, and evolving problem. Entitled persons are afraid of not being remunerated in the absence of effective transparency that would allow them to know whether their creations have been used, without consideration, and AI providers are not in a position to know whether authors have expressly prohibited their creations through an opt-out clause and thus expose themselves to legal prosecution. In the face of the novelty and legal difficulties posed by copyright enforcement in relation to the training of generative AI models, EU regulations (Directive 2019/790 and Regulation 2024/1689) do not provide sufficient and always adequate answers. Adopted more than 3 years before the technical emergence of generative AI, the Directive does not fully resonate with the current level of technological development of AI, and the Regulation, given its generality and priority objectives, refers to the Directive (as a special regulation of copyright and related rights) thus resulting in an incomplete legal regime situation that is less adapted to the specificities of the fi eld. In addition, the intervention of the artificial element generates fundamental philosophical and logical aspects related to the legal situation of mixed creations or due exclusively to “intelligence” so-called “artificial”. Under such conditions, case law, with its well-defined role tries to fill, through a creative approach, the regulatory vacuum, the promotion of alternative protection strategies for the different categories of intellectual creations is considered, and the doctrine formulates lege ferenda proposals. In the conditions of the European regulation crisis, in the context of geo-economic and technological resettlements, of the affirmation of several global paths of AI development, a possible solution is represented by a mixed approach, between voluntary and mandatory, transitory and permanent, ethical and legal. At the same time, the relevant European legal regime must be placed in the context of comparative law.

Articularea între IA generativă și drepturile de autor e o problemă din ce în ce mai actuală, mai complexă și evolutivă. Persoanele îndreptăţite se tem a nu fi remunerate, în lipsa unei transparenţe efective, care să le permită a ști dacă creaţiile lor au fost utilizate, fără contrapartidă, iar furnizorii de IA nu sunt în măsură să cunoască dacă autorii au interzis în mod expres, printr-o clauză de opt-out creaţiile lor și se expun astfel urmăririlor judiciare. În faţa ineditului și dificultăţilor juridice pe care le ridică respectarea drepturilor de autor în raport cu antrenamentele modelelor de IA generativă, reglementările UE (Directiva 2019/790 și Regulamentul 2024/1689) nu oferă răspunsuri suficiente și întotdeauna adecvate. Adoptată cu peste 3 ani înainte de apariţia tehnică a IA generativă, directiva nu rezonează pe deplin cu actualul nivel de dezvoltare tehnologică a IA, iar regulamentul, dată fiind generalitatea și obiectivele sale prioritare, face trimitere la directivă (ca reglementare specială a drepturilor de autor și drepturilor conexe) rezultând astfel o situaţie de regim juridic incompletă și mai puţin adaptată particularităţilor domeniului. În plus, intervenţia elementului artificial generează aspecte de filosofie și logică fundamentale legate de situaţia juridică a creaţiilor mixte sau datorate în mod exclusiv „inteligenţei” zise „artifi ciale”. În atari condiţii, jurisprudenţa cu rolul său bine determinat încearcă a suplini, printr-o abordare creativă, vidul reglementar. Se are în vedere promovarea de strategii de protecţie alternativă pentru diferitele categorii de creaţii intelectuale, iar doctrina formulează propuneri de lege ferenda. În condiţiile crizei reglementării europene, în contextul reașezărilor geo economice și tehnologice, a afirmării mai multor căi mondiale de dezvoltare a IA o soluţie posibilă o reprezintă o abordare mixtă, între voluntar și obligatoriu, tranzitoriu și permanent, etic și juridic. În același timp, regimul juridic european pertinent se impune plasat în contextul de drept comparat.