Ignorarea precedentului judiciar – încălcare a dreptului la un proces echitabil și motiv de sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului?

In the system of continental law, the ordinary case law does not constitute a source of law, so that the meaning of a rule can be clarified in this way, because in such a case the judge would become a legislator, according to the constitutional dispute court. The complexity of certain cases can sometimes lead to different applications of the law in the practice of the courts. The article draws attention to the intolerable degree of entropy of domestic case law given that the Court of Justice of the European Union has implicitly recognized the need to respect the legitimate expectations of the citizens to whom a legal regulation is addressed, thwarted precisely by the plurality of contradictory interpretations of the courts. The deviation from the consistent judicial practice, from the unanimously accepted interpretation of a legal provision, could fall under the rigours of art. 6(1) of the European Convention on Human Rights and of art. 47(2) of the Charter of Fundamental Rights of the European Union.

În sistemul de drept continental, jurisprudenţa comună nu constituie izvor de drept, astfel încât înţelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor, potrivit instanţei de contencios constituţional. Complexitatea anumitor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanţelor de judecată. Articolul atrage atenţia asupra gradului intolerabil al entropiei jurisprudenţei interne și în condiţiile în care și Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut, în mod implicit, necesitatea respectării așteptărilor legitime ale cetăţenilor cărora li se adresează o reglementare legală, zădărnicită tocmai de pluralitatea de interpretări contradictorii ale instanţelor. Abaterea de la practica judiciară constantă, de la interpretarea unanim acceptată a unei prevederi legale, ar putea intra sub incidenţa rigorilor art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 47 par. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.