Scurte consideraţii cu privire la Principiile de la Bangalore în raport de valoarea adevărului și conceptul art. 22 C. pr. civ.

This study aims to provide an original explanation of the principle of truth finding regulated by art. 22 of the Civil Procedure Code and in the light of the Bangalore Principles, from a multidisciplinary perspective: procedural law, legal logic, philosophy and, at the same time, it approaches the aesthetics of judicial creation, through the touches that explain the methodology of the judge’s art to perform the jurisdictional act, in the manner in which he is called to pronounce the law only after finding out the judicial truth in conceptum. The authors try to capture the deepest essence of the judicial principle of truth finding, while revealing it as it should be. Considering the system of law similar to the Cartesian system determined by the two axes in a two-imensional plane, it would appear that this first system has in turn two similar components that can only be represented by: substantive law, procedural law respectively, as components whose intersection has the value of the only point where a provision of substantive law overlaps a provision of procedural law. Translated axiologically, this overlap through intersection suggests the value in conceptum of the truth, according to which, by the particularities of a case which is brought before the court, as well as only by the observance of some principles of conduct by the body in charge of this judicial power, it will be possible to establish the judicial truth subsumed to the case in question, as an expression of the legal truth in conceptum.

Prezentul studiu își propune să ofere o explicitare originală a principiului aflării adevărului reglementat de art. 22 C. pr. civ. și prin prisma Principiilor de la Bangalore, dintr-o perspectivă multidisciplinară: drept procesual, logică juridică, filosofie și, totodată, se apropie de o estetică a creaţiei judiciare, prin tușele care explică metodica artei judecătorului de a înfăptui actul jurisdicţional, în maniera în care acesta este chemat să pronunţe dreptul numai după aflarea adevărului judiciar in conceptum. Autorii încearcă să surprindă esenţa cea mai adâncă a principiului judiciar al aflării adevărului, relevându-l așa cum trebuie acesta să fie. Considerând sistemul dreptului asemenea sistemului cartezian determinat prin cele două axe în plan bidimensional, ar reieși că acest dintâi sistem posedă la rândul său două componente similare care nu pot fi reprezentate decât de: dreptu material, respectiv dreptul procesual, ca și componente ale căror intersecţie are valoarea singurului punct în care o dispoziţie de drept material se suprapune cu o dispoziţie de drept procesual. Tradusă axiologic, această suprapunere prin intersecţie sugerează valoarea in conceptum a adevărului, în funcţie de care, prin particularităţile unei speţe ce este dedusă spre judecare, precum și numai prin respectarea unor principii conduitare de către organul însărcinat cu acest atribut judiciar, va putea fi stabilit adevărul judiciar subsumat speţei cu pricina, drept expresie a adevărului juridic in conceptum.