Suveranitatea digitală a Europei – marea provocare europeană a deceniului: un nou cadru pentru accelerarea inovaţiei și a competitivităţii într-o superputere tehnologică

The terrible War in Ukraine calls into question something that many have long regretted: Europe’s historical acceptance of a secondary role on the world geostrategic map. The fatal context only promoted the word sovereignty, which continued to gain prominence until it became perhaps the most cited word in any meeting about the future of the continent.

At first it seems clear that sovereignty comes from the people, but this question needs to be raised again, given the technological developments in the digital sector. It is a wrong approach to wait for progress first and then to process it philosophically, ethically and legally. A parallel reflection on the implications for a wide variety of domains would be much more useful.

Currently, sovereignty is understood as the independence of a state from other states (external sovereignty), as well as its supreme power of command over all powers on the territory of the state (internal sovereignty). Understood as democratic sovereignty, it encompasses popular sovereignty and the right of citizens to exercise self-determination through the exercise of their inalienable rights.

Teribilul Război din Ucraina pune sub semnul întrebării ceva pe care mulţi îl regretă de multă vreme: acceptarea istorică de către Europa a unui rol doar secundar pe harta geostrategică mondială. Contextul fatal nu a făcut decât să promoveze cuvântul suveranitate, care a continuat să capete importanţă până când a devenit, poate, cel mai citat cuvânt în orice întâlnire despre viitorul continentului.

Iniţial pare clar că suveranitatea vine de la popor, dar această întrebare trebuie ridicată din nou, având în vedere evoluţiile tehnologice din sectorul digital. Este o abordare greșită să așteptăm mai întâi progresul și apoi să îl procesezi filozofic, etic și legal. O reflecţie paralelă asupra implicaţiilor pentru o mare varietate de domenii ar fi mult mai utilă.

În prezent, suveranitatea este înţeleasă ca independenţa unui stat faţă de alte state (suveranitatea externă), precum și puterea sa supremă de comandă asupra tuturor puterilor de pe teritoriul statului (suveranitatea internă). Înţeles ca suveranitate democratică, ea cuprinde suveranitatea populară și dreptul cetăţenilor de a-și exercita autodeterminarea prin exercitarea drepturilor lor inalienabile.