Încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor, în România și ţări din Uniunea Europeană. O abordare comparată, pentru o propunere de lege ferenda la reglementarea actuală

From a legal point of view, the access of an employer or an employee to the  Romanian labour market is regulated by the Labour Code. Since its adoption in 2003, when it replaced the old communist regulation of labour relations, to the present, in spite of the evolution of society and technology, which implied an accelerated sense of employment relations characterized by the wish of both employers and employees to be able to conclude and terminate their employment contracts rapidly, the relevant provisions of the Labour Code have remained unchanged.

For example, the current regulations in the Labour Code enable the parties to an individual employment contract, namely employer and employee, to conclude an agreement under which the provisions of this contract will cease to be effective, from the date set forth by the parties through this agreement.

In practice, however, this regulatory level proves to be of a general nature and therefore does not give employers full legal comfort when they want to use this way of terminating an employment contract.

At the same time, the employees deciding to agree to the termination of their employment contracts, find out, after signing such an agreement, that they are not entitled to the payment of any salary corresponding to a period of notice (since the Labour Code does not stipulate the right of the employee to notice in the case of a termination agreement), or to the payment of unemployment benefits, since, in the silence of the Labour Code, the legislation on unemployment benefits does not confer entitlement to compensation for the period of unemployment for an employee who has agreed to terminate his employment contract.

Starting from these shortcomings of the Romanian Labour Code, through this article, we carried out a comparative analysis of the legal provisions on the agreed termination of an employment contract, currently applicable in 14 European Union states. By comparing the current provision of the Romanian Labour Code with these provisions of European legislation, we propose the improvement of the current provisions of the Romanian Labour Code aimed at terminating an employment contract by agreement, in order to transform this legal institution into an attractive way of termination of an individual employment contract, which should be preferred by both employers and employees and ultimately create a much higher flexibility of the Romanian labour market in order to improve effectiveness and accelerate economic growth for employers and at the same time, to increase legal certainty and a higher standard of living for Romanian employees.

Din punct de vedere juridic, accesul unui angajator, respectiv salariat, pe piaţa muncii din România este reglementat de Codul muncii. De la adoptarea sa în 2003, când a înlocuit vechea reglementare comunistă a raporturilor de muncă, și până în prezent, în ciuda evoluţiei societăţii și tehnologiei, care a imprimat un sens accelerat raporturilor de muncă, caracterizat prin dorinţa angajatorilor și salariaţilor de a putea încheia și înceta rapid contractele lor de muncă, dispoziţiile relevante din Codul muncii au rămas nemodificate.

Spre exemplu, actuala reglementare din Codul muncii permite părţilor unui contract individual de muncă, angajator și salariat, încheierea unui acord, în baza căruia dispoziţiile acestui contract vor înceta a mai produce efecte, de la data stabilită de către părţi prin acest acord. În practică însă, acest nivel de reglementare se dovedește însă a avea un caracter sumar și, de aceea, nu oferă angajatorilor un confort juridic deplin, atunci când aceștia doresc să apeleze la această modalitate de încetare a unui contract de muncă.

Totodată, salariaţii care decid încheierea de acorduri de încetare a contractului lor de muncă, constată ulterior semnării unui astfel de acord, că nu sunt îndreptăţiţi la plata salariului aferent vreunei perioade de preaviz (întrucât Codul muncii nu prevede dreptul salariatului la un preaviz, în cazul unui acord de încetare), și nici la plata unei indemnizaţii de șomaj, întrucât în tăcerea Codului muncii, legislaţia privind ajutorul de șomaj nu conferă un drept la indemnizarea perioadei de șomaj, pentru salariatul care a fost de acord cu încetarea contractului său de muncă.

Plecând de la aceste carenţe ale Codului muncii din România, prin acest articol, am efectuat o analiză comparativă a dispoziţiilor legislative privind încetarea prin acord a unui contract de muncă, aplicabile la acest moment, în 14 state ale Uniunii Europene. Comparând prevederea actuală din Codul muncii român, cu aceste dispoziţii din legislaţia europeană, vom propune o îmbunătăţire a actualelor prevederi ale Codului muncii român vizând încetarea prin acord a unui contract de muncă, în scopul transformării acestei instituţii de drept într-o modalitate atractivă de încetare a unui contract individual de muncă, care să fie preferată de angajatori și salariaţi deopotrivă, și care, în final, să determine o flexibilitate mult mai ridicată a pieţei muncii din România, în scopul îmbunătăţirii eficienţei și accelerării creșterii economice pentru angajatori, și totodată, pentru a determina o siguranţă juridică sporită și un nivel de trai mai ridicat pentru salariaţii din România.