Relațiile de muncă sub impactul inteligenței artificiale. Spre un drept IA al muncii

New technologies, including AI, have an increasingly ambivalent impact on labor relations. Automation and task taking, up to substitution, but also support and accompaniment in labor recruitment, control and organization of work, payment services and human resource management, protection and security of activities, etc. increasingly mark the labor process and generate important legal implications. It has effects at all stages of the labor relationship, from the formation of the contract, through its execution and until its termination. From this perspective, artificial intelligence is the subject of a regulation that tends to protect the rights of employees and, in particular, those to health and safety at work. The legislative device aims to allow human control of this instrument, upstream by employee representatives, downstream to control the decisions that it can drive. The reaction of labor law is mainly limited to the adaptation and creative application of pre‑existing regulations, with a significant contribution from case law. The new special regulations – belonging to the GDPR, AI Act, Directive (EU) 2024/2831 etc. – are added to and correlated with the traditional ones related to the field constituting the labor law of AI. The quantitative increase, the emphasis on the adaptation and the intensification of the connections of the regulatory corpus and the affirmation of its autonomy determine the establishment of a future AI labor law, related to labor relations, but belonging rather to the specialized rights of AI, than to the traditional branch.

Noile tehnologii, inclusiv IA, au un impact ambivalent crescând asupra relațiilor de muncă. Automatizarea și preluarea de sarcini, până la substituire, dar și sprijinul și acompaniamentul în recrutarea forței de muncă, controlul și organizarea muncii, serviciile de plată și gestionarea resursei umane, protecția și securitatea activităților ș.a. marchează tot mai mult procesul muncii și generează implicații juridice importante. Ea are efecte în toate etapele relației de muncă, de la formarea contractului, trecând prin executarea sa și până la ruptura acestuia. Din această perspectivă, inteligența artificială face obiectul unei reglementări care tinde să protejeze drepturile salariaților și, în particular, pe cele la sănătatea și securitatea muncii. Dispozitivul legislativ vizează a permite un control uman al acestui instrument, în amonte de reprezentanții angajaților, în aval pentru controlul deciziilor pe care ea le poate impulsiona. Reacția dreptului muncii se rezumă mai ales la adaptarea și aplicarea creatoare a reglementărilor preexistente, cu o contribuție semnificativă a jurisprudenței. Noile reglementări speciale – aparținând RGPD, AI Act, Directivei (UE) nr. 2024/2831 etc. – se adaugă și se corelează cu cele tradiționale aferente domeniului constituind dreptul muncii al IA. Sporirea cantitativă, accentuarea adaptării și intensificarea conexiunilor corpusului reglementar și afirmarea autonomizării sale determină constituirea unui viitor drept IA al muncii, aflat în legătură cu relațiile de muncă, dar aparținător mai degrabă drepturilor specializate ale IA, decât ramurii tradiționale.